It's now or never

- Nu vreau. îi zise, pufnind

Bun, atunci nu mai avem ce discuta, spuse si isi dadu inelul ce il daduse cu cateva zile in urma jos, aruncandu-i-l la picioare. Ii intoarse spatele si iesi din parc.

Rămase neclintit, priviind-o, apoi pe inel. Dădu cu piciorul în bijuterie, nervos.

Inghiti in sec, abtinandu-se sa nu planga. Incepu sa alerge, dorind sa ajunga mai repede acasa.

Se lăsă în jos, aşezându-se pe o bordură. Îşi puse mâinile în păr, înjurând.

Intra in casa trantind usile.
Domnisoara, ce... vru sa intrebe o servitoare, dar bruneta i-o taie repede.
Iesi si lasa-ma dracului in pace!

Îşi scoase o ţigare, aprinzând-o nervos. Începu să tragă din ea, priviind în gol.

Intra in sala de antrenamente si isi scoase pistolul, incarcandu-l. Incepu sa traga in manechinele din jurul ei. Ochii i se umplura de lacrimi facand-o sa nu mai vada clar.

Se ridică, brusc, începând să meargă rapid spre centrul oraşului.

Cazu jos, incepand sa planga.

Ajunse rapid în faţa unei clădiri stil gothic. Intră, strecurându-se printre persoanele de acolo. Nici muzica, nici fumul de ţigară nu-l mai deranjau. Se gândea doar la brunetă.

Arunca pistolul in perete, acoperindu-si chipul cu palmele.

Se trânti pe un scaun de la bar, comandând câteva pahare cu whisky.

Se ineca in propriile suspine.

Le dădu peste cap rapid, priviind în jur. O roşcată apăru lângă el, şi se aşeză în braţele lui

Se intinse pe salteaua de langa ea, strangandu-si picioarele la piept. Lacrimile continuau sa-i curga pe obraji dar ea nu mai constientiza asta. Tot ce facea era sa priveasca in gol.

Brunetul nu se împotrivii, dar nici nu o băga în seamă. Începu să-l sărute pe gât, coborând mai jos.

Primi un mesaj de la un prieten.
"Hei, te-ai despartit de Devon? Pentru ca il vad in club cu o tarfa."
Zambi sters. Cum de fusese atat de proasta si il crezuse? Ii trimise mesaj baiatului si inchise telefonul. Privirea ei ramase fixata de tavan.

O impinse, priviind-o nervos. Dădu ultimul pahar pe gât, ridicându-se brusc.

Adormi in scurt timp, in timp ce lacrimile inca ii mai cadeau pe obraji.

~Peste doua zile~

Parul ii cadea pe chipul palid in timp ce ea privea in gol. Avea cearcane la ochi si era trasa la fata. Nu iesise din sala de doua zile si nici nu mancase. Luke si stefan incercara sa vorbeasca cu ea dar nu se sinchisi sa le raspunda. Ochii ii erau goi, lipsiti de expresivitatea de alta data.

Ura când pur şi simplu nu putea să facă nimic. Şi da, era acel moment. După faza de acum două zile, încercase să îşi ceară scuze de la brunetă - căci aflase de la un amic că un prieten de-al brunetei îi spusese că îl văzuse pe el, pe Devon, în club cu o târfă -, însă nu reuşise. Fusese ţinut înafara clădirii de către apropiaţii Rafaelei. Stătuse acele două zile în faţa sediului Blus, pe o bancă. Nu-i mai păsa că nu mâncase sau băuse ceva de două zile, că nu dormise deloc. Ştia că fata suferă din cauza lui iar el cum se putea să stea fără să facă nimic? Ar fi fost mai bine să nu fi acceptat niciodată acel schimb...
Se ridică de pe bancă, aranjându-şi tricoul, şi păşii apăsat spre intrare.

Rafaela, trebuie sa mananci, ii spune Stefan incercand sa deschida usa.
Pleaca si lasa-ma, spuse si Stefan se crispa. Glasul brunetei era stins, iar acea veselie si ironie ce bruneta le avea alta data disparusera acum.

Pătrunse în clădire, loviindu-i pe toţi ce-i apăreau în cale. Încercase să fie drăguţ, dar nu avea cu cine, aşa că îşi schimbase comportamentul. Ajunse rapid în faţa sălii, undeva pe lângă cei doi.

Bruneta se ridica cu greu in picioare, sprijinindu-se de perete. Ar fi vrut sa planga, dar nu mai putea de parca toate lacrimile ii secara. Incepu sa vada totul in ceata si cazu la pamant, inconstienta.

Bătu la uşă, destul de tare. Se încruntă, văzând că nu primeşte nici un răspuns.
- Rafaela, sunt eu. Te rog, deschide uşa.
Văzând că nu i se deschide, dădu cu piciorul în uşă, şi intră. Se apropie de fată, luând-o în braţe.