Cats in the cradle

Ce-ce vrei sa spui? intreba privindu-l in ochi.

- Iubire, tu ai zis că vrei să scapi de mine... spuse, şoptit.

Ce vrei sa spui cu singurul nostru moment? intreba ridicand oarecum tonul. Il obliga sa o priveasca in ochi.

- Îţi respect dorinţele. N-o să mă mai vezi. O să-i dau clanul unui prieten foarte apropiat, iar eu o să plec. îi spuse, ochii lui căprui analizându-i chipul.

Se crispa, simtind un gol in stomac. Ochii i se umplura dintr-o data de lacrimi.

O privii, ridicând mâna pentru a-i şterge lacrimile, dar se opri. Îşi plecă privirea, vinovat.

Isi inchise ochii, lacrimile incepand sa-i curga pe obraji. Ura cand era slaba, ura totul in jurul ei, ura ceea ce ajunsese si cel mai mult se ura pe sine.

- Nu mai plânge, te rog... îi şopti, atingând-o pe mână.

Ii dadu peste mana.
Nu ma atinge, spuse cu vocea sparta.

- Te rog... îi zise, cu o voce chinuită.

Se lasa sa alunece in jos, si isi acoperi chipul cu palmele.

Se dădu un pas în spate, privirea lui în ceaţă urmăriindu-i reacţiile.

Daca aveai de gand sa-ti bati joc de mine, felicitari, ai reusit. Si ai facut-o foarte bine, spuse printre suspine.

- Când mi-am bătut eu joc de tine? îi zise, venind la nivelul ei, încruntându-se.

De cand a fost chestia cu logodna, spuse inghitind in sec.

- Nu mi-am bătut joc de tine. îi zise, punându-şi mâinile pe umerii ei.

[]Nuu, deloc[/b], spuse si ii dadu mainile la o parte.

- N-am vrut să fac asta, chiar dacă am făcut-o

Ai facut-o si acum te-ai decis bine-mersi sa pleci, spuse zambind fals. Frumos, nu am ce spune, adauga.

O lipi mai tare de perete, lăsându-şi capul pe mână.

Se opri din plans, privind in gol podeaua.