You'd better run

Intra in biroul ei privind putin agitata in jur. La naiba, totul venise prea repede. Pufni si isi turna intr-un pahar niste whisky, luand o gura mai apoi. Privi pe fereastra.

Se plictisi să-şi piardă vremea cu ceilalţi . Cu mâinile în buzunarele de la pantaloni şi cu o poziţie a corpului destul de relaxată , a început să se plimbe pe hol . În capătul holului se poate vedea clar o lumină aprinsă în unul din multitudinea birourilor . Apropiindu-se tot mai mult de ultimul birou , îşi apropie încet capul de geamul acestuia şi priveşte înăuntru .
De cum deschide uşa încăperii afişează un zâmbet stupid , gândindu-se deja cu ce are să o mai enerveze pe tânără .
-Şi tu ce naiba mai ai acum ? Se hotărî a arunca nşte cuvinte la întâmplare de faţă cu rafaela , pierzând în vedere ceea ce ar mai putea păţi .

Tresari si aproape scapa paharul din mana. Injura printre dinti si il privi cu coada ochiului, ducandu-si o mana in dreptul inimii.
Nimic, ma gandeam doar, spuse si inghiti in sec.

Repezându-şi mâinile în dreptul pieptului , ca şi când nu el ar fi fost devină , o priveşte curios .
-Bine , bine ... Dacă e nimic , de ce arăţi de parcă eşti în stare să faci un infarct ? Mormăie şi îşi trage un scaun aproape , aşezându-se .

Inchise usa, asigurandu-se ca nu e nimeni pe hol si se intoarse spre el.
Baii, daca-ti spun juri ca nu incepi sa urli si sa faci ca descreieratii pe aici? intreba asezandu-se fata in fata cu el.

Ridică dintr-o sprânceană şi râde uşor .
-Cum spui tu . Dă aprobator din cap şi continuă să zâmbească ; negăsind , momentan , vreun motiv de a face cele înşirate mai devreme de Rafaela .

Trase aer in piept, muscandu-si usor buza.
Deci, eu cu... Devon, sti, faza e ca noi... umm... incepu sa se balbaie, framantandu-si palmele. Problema e ca sunt logodnica lui, spuse dintr-o suflare, si inchise un ochi, asteptandu-i reactia.

Începe să râdă în timp ce se ridică de pe scaun .
-Mult noroc ! Replică cu precizie printre râsetele provocate de ultima propoziţie a tinerei . Începe să-şi ciufulescă părul într-un mod în care indică clar faptul că i-ar plăcea să o fulgere pe Rafaela cu o reclipă de genul celor '' Dă-o naibii ! '' sau '' Cum dracu' s-a ajuns la asta ? '' , dar preferă să tacă preţ de câteva clipe .
-Hei . Bănuiesc că asta e... O priveşte vizibil neatins de cuvintele ei , păstrând un anumit zâmbet pe chip ; ce nu e nici ghinuit sau şters , dar nici cel mai de apreciat .

Isi ridica privirea spre el uimita.
Ce? Nimic de genu' "Cum dracu' ai putut sa faci asta?" intreba privindu-l atenta. Se cunoste dupa fata ta ca nu esti multumit, Luke zambetul te da de gol! adauga.

-Ce ? Zâmbetul meu ? Oo , nu . E foarte preţios , ştii asta . Încearcă a schimba subiectul , privind-o serios pe fată . Am spus , adică ... De ce te-ai aştepta la altceva din partea mea ? Adaugă şi îşi lasă capul uşor pe spate , privind tavanul încăperii .

Ii prinse chipul cu palmele si il privi atenta in ochi.
Nu incerca sa schimbi subiectul. La naiba Luke, daca eu nu te cunosc atunci cine o face? Spune-mi ce te deranjaza, spuse.

Îşi ridică braţele cu atenţie şi îşi îndepărtează mâinile Rafaelei de pe faţă .
-Încetează ! Ce naiba ?! Vrei să o spun pentru că aşa îţi doreşti tu ? Să o auzi din partea mea sau a altcuiva ? Sau să o spun chiar eu ?

Spune-o odata! spuse usor nervoasa si se ridica in picioare privindu-l.

-Bine , aiurit-o ! Mă deranjează . Na , poftim , mulţumită ? Mormăie rapid şi foloseşte un ton nu prea prietenos . O priveşte insistent şi strâmbă din nas , nemulţumit . Ar trebuii să mă plăteşti acum !

Crezi ca eu am vrut? Tata m-a vandut, nu am acceptat eu de nebuna, spuse si ii arunca un teanc de bani. Poftim, uite-ti plata, adauga pe un ton distant si iesi din birou.

-Eşti nebună de tot ? Ţipă şi aruncă banii pe biroul din încăpere , ieşind imediat pe uşă şi privind-o pe tânără . Vorbesc serios . Ai nevoie de un control sau ceva de genul ? Dacă tatăl tău a hotărât asta ... sigur a făcut-o pentru clan . Mereu , dar chiar mereu ai fost aşa ignorantă ?

Daa, asa e. Mai nou eu trebuie sa-mi sacrific viata pentru clan nu? tipa nervoasa. Si sa sti un lucru, nu a facut-o pentru clan, a facut-o pentru droguri si arme!, adauga si ii intoarse spatele coborand scarile.

-De ce mă pui mereu în situaţii afurisite ca asta ? Nici bine nu apucă să întrebe , că Rafaela începe deja a coborî scările . Se apropie cu paşi calmi se scări şi se lipeşte cu cotul drept de perete , privind în urma tinerei . Măcar spune-mi de ce dracu' mi-ai făcut mie sceneta asta ? Pute-ai pur şi simplu să nu mi te provoci ! Continuă pe tonul folosit la ieşirea din birou , terminând cu un râset slab . Ai naibii să fi ...

Nu-l mai baga in seama si iesid in cladire. Incepuse sa ploua. Privi cerul negru al noptii si isi baga mainile in buzunarele hanoracului incepand sa se plimbe.

Cu mâna stângă în păr , priveşte afară pe geamul din biroul Rafaelei . Crâşteşte din dinţi şi începe să coboare scările . Ajuns în dreptul ieşirii din clădire , i-a o umbrelă la nimereală de pe dulapul aflat lângă uşă şi iese afară , privind în jur .

Se indrepta cu pasi mici spre parc, nebagand in seama persoanele ce treceau pe langa ea si comentau.

Privi în dreapta lui şi începu a face paşi . Mai lasă din când în când capul pe spate , simţind stropii de ploaie . Nici nu a deschis umbrela , stropii de ploaie nu sunt reci , ceea ce îl face să nu să se gândească prea mult la starea Rafaelei ; cu toate că ştie că dacă ar fi să o ignore şi mai mult , ar fi cât de poate de greşit .

Intra in parc si se aseza pe o banca, strangandu-si picioarele la piept. Ura ce devenise, ura tot ce era in jurul ei. Se ura pe sine. Isi lasa capul pe genunchi si inchise ochii, oftand.

Aproape că trecu de parc , când privirile din stânga în dreapta , îl ajută . O observă pe fată undeva pe o bancă din parc . Cred că numai faptul că nu avea umbrelă , Luke îşi mai dă acum seama că e Rafaela . Neagă de câteva ori din cap şi se apropie de bancă , deschizând umbrele şi punând-o deasupra tinerei .
-Dacă taicătu mă ucide din cauză că i-a răcit comoara în ploaie , ei bine ... nu ştiu ce să fac .

Nu te va omora, stai linistit, nu m-ai pus tu sa stau in ploaie, spuse calma fara a-l privi.